Șelimbăr

Șelimbăr, alternativ Șilimbăr, (în, în trad. "Dealul Clopotelor", în) este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România.

Așezare geografică

Demografie

Conform datelor recensământului din 1930 localitatea număra 1.144 locuitori, dintre care 669 germani, 370 români, 78 țigani, 18 maghiari, 5 evrei, 1 polon și 3 cetățeni de alte etnii. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 653 lutherani, 429 ortodocși, 30 romano-catolici, 18 greco-catolici, 8 calvini, 5 mozaici și 1 unitarian.

Istoric

Comuna Șelimbăr are un trecut istoric bogat, poziția ei în aproprie de Sibiu determinând-o să aibă de multe ori un rol de seamă în diferitele evenimente din istoria Transilvaniei.

Vestigii neolitice au fost scoase la lumină în localitatea Cristian – acestea constituind dovezi privind existența unei așezări pe aceste locuri.

Mileniul III î.e.n., din această epocă este datat un răzuitor de piatră descoperit în pădurea „Valea Sălcii”, fiind încadrat în cultura Coțofeni, începutul epocii bronzului; se presupune că în perimetrul comunei ar fi existat o așezare.

În secolul al II-lea, după cucerirea Daciei de către romani sunt datate urmele unor construcții romane ce au fost descoperite la est de sat pe malul Cibinului; în două locuri s-au descoperit fragmente de cărămizi și de ceramică. Dintre acestea se observă cărămizi în formă de opt folosite la mozaic, la pavimente. Alte mozaicuri au forma unui triunghi. Aceste urme au fost descoperite de către medicul Steinburg și predate Muzeului Brukenthal.

În secolul al XII-lea a început venirea primilor coloniști germani; aceștia au preluat teritoriul de la secui, care așezați cu puțin timp înainte de către statul feudal maghiar, au fost deplasați în locurile unde sunt așezați și urmașii lor astăzi: județele Harghita și Covasna. Coloniștii germani și secui au avut sarcina apărării granițelor Transilvaniei.

În secolul al XIV-lea sunt amintite familile de greavi Hezo din Șelimbăr și Herborg, Solomon și Henze din Cristian, alături de Gobel din Șura Mare, Nicolaus din Turnișor și Daniel din Cașolț, toți aceștia având importante funcții politice în comunitățile săsești; din rândul greavilor au luat naștere, pătura nobiliară a patricenilor cu titluri nobiliare din orașele săsești asimilată cu clasa dominantă a sașilor și românilor de pe pământul colonizat.

Sec. XIV , unele comune românești au intrat sub dependența celor săsești sub pretextul drepturilor posesorale.

1493 , o oaste turcească trecând munții a atacat jefuit și incendiat comunele Cisnădie, Turnișor, Cristian, Ocna Sibiului, Rusciori și Șura Mică.

1599 . La 28 octombrie are loc bătălia de la Șelimbăr, în care Mihai Viteazu reușește să zdrobească oștirea transilvăneană și să-și deschidă drumul spre cetatea Alba Iulia, înfăptuind prima unire a Transilvaniei cu Țara Românească.

407 ani de la Bătălia de la Șelimbăr 1599-2006

Chiar dacă alianța (27 mai 1595) voievodului Mihai cu Sigismund Bathory era clară, acesta din urmă dăruindu-i la 6 ianuarie 1597 castelul și domeniul Buia, format din 14 comune toate în județul Sibiu, domeniul Sona din județul Alba și dreptul de a construi în Alba Iulia (Bălgrad), lângă cetate, o mânăstire, care a și fost ridicată în acest an, între cei doi relațiile s-au deteriorat an de an.

În anul 1597 se produseseră schimbări însemnate în Transilvania. Sigismund Bathory a făcut o vizită împăratului Rudolf al II-lea laa Praga, în urma acestei vizite încheindu-se un tratat prin care Sigismund Bathory cedează imperiului Transilvania , în schimbul ducatelor Oppeln și Ratibor din Silezia. Schimbul dădea posibilitate Austriei să-și întindă influența asupra creștinilor din Imperiul Otoman. Situația l-a determinat pe Mihai Viteazu, domnitorul Țării Românești, să reflecteze la alianța cu Sigismund Bathoryși să încheie la rândul său un tratat cu împăratul mult mai favorabil la Mânăstirea Dealul în 9 iunie 1598. Preambulul tratatului spune că, Mihai recunoaște suzeranitatea habsburgilor asupra Țării Românești, împăratul obligându-se să ție pe socoteala lui cu leafă 500 de mercenari, pe lângă Mihai acesta rămânând domn pe viață și cu drept de moștenire în familia lui. Obiceiurile și autonomia țării vor rămâne neschimbate, nu se va plăti niciun tribut iar solii români vor fi primiți la împărat cu o deosebită cinste. Sigismund Bathory, un om schimbător și nehotărât, realiză că, ducatele din Silezia nu fac cât Transilvania și, în august 1598 se întoarce în vechea lui stăpânire, alungând dregătorii împăratului.

La venirea lui în Ardeal, el îl chemă din Polonia, pe vărul său Andrei Bathory cardinalul cedându-i acestuia tronul principatului. Cardinalul Andrei Bathory ste recunoscut ca principe de Dieta Transilvaniei în aprilie 1599.

Schimbarea lui Sigismund Bathory era cu totul defavorabila lui Mihai, Andrei Bathory fiind dușmanul lui Rulolf al II-lea, care a fost înlăturat astfel din Transilvania. Luându-și măsuri de siguranță spre Dunăre și Moldova, Mihai a început înaintarea spre Transilvania. În următoarele zile Mihai reușește să obțină sprijinul sașilor din Brașov, continuând apoi marșul din Prejmer, prin Codlea, Făgăraș, satele din Țara Făgărașului, până la Tlmaciu, unde ajunge în 25 octombrie . Armata sa , întregită cu gruparea secundară condusă de Radu Buzescu și banul Udrea înaintează spre Sibiu, așezându-și tabăra la Veștem în 26 octombrie. În speranța amânării bătăliei, pentru a primi întăriri, Andrei Bathory își stabilește tabăra la nord de cetatea Sibiului, pe malul stâng al Cibinului. În dimineața de 28 octombrie, Mihai Viteazu înaintează spre Sibiu.

Andrei Bathory este depășit și surprins în pregătire de către Mihai Viteazu, fiind nevoit să-și dispună oștirea (circa 16.000 de oameni) între „Lazareth” și „Exerzierplatz”, într-un loc defavorabil, având în spate bălțile Cibinului, folosite la apărarea cetății Sibiului, pe laturile de sud și est.

La ora 9.00 începe bătălia, prin duelul intens de artilerie; cele 18 tunuri ale lui Mihai, deși amplasate dominant, trăgeau la început pe deasupra adversarului, dintr-o reglare inițial greșită. Artileria cardinalului Andrei Bathory, mult superioară numeric (circa 40-50 de tunuri) ripostând foarte puternic. La finalul pregătirii de artilerie, un nobil de origine română, Daniel Zalaschi, trece în rândul armatei lui Mihai făcându-i cunoscută poziția dispozitivului inamicului. Atacul l-a dat Mihai Viteazu pe flancul stâng, gruparea lui Baba Novac încercând să rupă oastea cardinalului. În ciocnire cade Ștefan Lazăr, comandantul flancului cardinalului. Gaspar Kornis, comandantul locotenent al oastei cardinalului reușește să-l respingă pe Baba Novac. Mihai reia atacul cu centrul oștirii, format din mercenari unguri și secui aflați sub comanda lui Gheorghe Mako. Aceștia pătrund în dispozitivul inamic, lărgind flancurile spărturii și acționând atât în sprijinul lui Baba Novac, cu o grupă, iar cu cealaltă împotriva lui Moise Szekely, reușind să respingă dreapta și centrul oștirii transilvănene. Voievodul român, profitând de succes, întărește trupele din centru cu escadroane de sârbi, cazaci și moldoveni și angajează în bătălie și pe Aga Leca. Linia întâia a lui Gaspar Komis este străpunsă, soarta bătăliei înclinându-se de partea lui Mihai Viteazu.

În jurul orei 15.00, armata cardinalului Andrei Bathory rămasă fără comandant și atacată din flanc se dezorganizează și intră în derută. Dezastrul este aproape total. Apărătorii sași ai cetății urmărind cu atenție desfășurarea bătăliei de pe creneluri au salvat 350 de ostași sași, care făceau parte din rândurile armatei cardinalului, trăgându-i cu funiile peste ziduri în interiorul cetății. Bilanțul bătăliei a fost mare: din rândurile oștirii transilvănene au căzut peste 3000 de oameni, alții 1000 fiind răniți și prizonieri; pierderile armatei lui Mihai Viteazu au fost de asemenea mari, trupurile celor căzuți, din ambele tabere, fiind adunate de locuitorii Sibiului și așezate într-o groapă comună, cunoscută și astăzi sub numele de „Movila lui Mihai”.

Seara, Mihai Viteazu, a ordonat urmărirea pâlcurilor de oșteni, pentru a-i împiedica să se regrupeze și să creeze probleme. Cardinalul Andrei Bathory fuge spre Moldova, încercând să găsească adăpost aici, dar pe drum în munți este atacat de secui și decapitat, la 31 octombrie. Capul lui este adus lui Mihai Viteazu.

După bătălia de la Șelimbăr, prin toate localitățile sibiene prin care a trecut domnitorul rommân în drumul său spre Alba Iulia populația l-a primit cu entuziasm.

Localități în județul Sibiu

Forrás: Wikipedia Șelimbăr,_Sibiu

Foto din regiune

Ofertă

Izvoru Crișului
Odorheiu Secuiesc
Lunca de Sus