Timișoara

WIKI REFRESH Timișoara (înalternativ Temeschburg, în, în trad. "cetatea de pe Timiș") este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș, Banat, România. Numele localității vine de la râul Timiș, numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Are o populație de 336. 089 de locuitori. Împreună cu zonele rezidențiale din jur, populația se situează in jurul cifrei de 400.000 locuitori.

Istorie

thumb|230px|right|Catedrala Mitropolitană veritabil simbol al orașului

Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiși fie în 1212, fie în 1266. În 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. În momentul atestării sale aceasta făcea parte din comitatul Timiș, o unitate administrativ teritorială a regatului ungar. Teritoriul cunoscut mai târziu ca Banat cu centrul administrativ în „Urbis Morisena” (apoi Cenad) fusese cucerit de către maghiari în jurul anului 1030 și încorporat regatului ungar.

Fiind așezată într-un punct strategic, de unde putea fi controlată o mare parte a Câmpiei Banatului, atât Timișoara cât și funcția de comite de Timiș devin din ce în ce mai importante. Timișoara primește un impuls deosebit în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou care în urma vizitei sale din 1307 ordonă construirea unui palat regal iar în timpul anarhiei feudale, acesta va muta capitala Ungariei la Timișoara.Numirea lui Ioan Huniade în 1440, în funcția de comite de Timiș marchează un capitol aparte din istoria Timișoarei. Ioan de Hunedoara va fi cunoscut în întreaga regiune pentru reputata victorie de la Belgrad, asupra otomanilor, fiind considerat în acea vreme apărător al creștinătății. El va transforma orașul într-o tabără militară permanentă și în domiciliul său, pentur că se mută împreună cu familia. Astfel cetatea va rămâne în posesia Corvineștilor până în 1490.

Un episod deosebit din istoria Timișoarei îl reprezintă asediul cetății de către oastea țăranilor răsculați condusă de Gheorghe Doja. Armatele răsculate, formate din iobagi români și unguri au avut câteva victorii împotriva armatelor nobilimii, dar au fost înfrânte lângă Timișoara de comitele Ioan Zapolya. Se spune că locul unde Doja a suferit o cumplită moarte, fiind pus pe un scaun din fier înroșit și ars de viu, este marcat de statuia Sfintei Marii din Piața cu același nume a cartierului Iosefin. Totuși, ultimele ipoteze susțin că torturarea lui Doja a avut loc chiar lângă castel, de unde nobilii au putut urmări macabrul spectacol. Deci este mult mai probabil ca locul execuției să fie undeva în fața Hotelului Central de lângă Muzeul Banatului.

În 1522 o armată otomană de 160.000 de oameni sub comanda lui Ahmed–Pașa atacă și cucerește cetatea, transformând-o în pașalâc. Pentru aproape 200 de ani Timișoara se va afla sub dominație otomană, fiind sub control direct al sultanului și având un statut special, ca cel al Belgradului sau al Buda. Cetatea cunoaște importante transformări; bisericile sunt transformate în moschei, numeroși musulmani se stabilesc aici, fortăreața se transformă în baza necesităților strategice otomane. Cu toate acestea ocupația turcească a fost o perioadă de relativă pace, Timișoara fiind folosită de turci mai ales ca punct strategic de plecare pentru campaniile militare la nord-vest.

După repetate tentative, Eugeniu de Savoia cucerește cetatea în 1716, deschizând calea dominației austro-ungare pentru mai mult de 200 de ani. Abia în 1920 Banatul se unește cu România iar în Timișoara se instaurează administrația românească.

thumb|right|300px|Imagine din Piața Victoriei cu clădirea Operei, de la balconul căreia Timișoara a fost declarat primul oraș din România liber de comunismÎn data de 16 decembrie 1989 la Timișoara s-a declanșat revoluția care avea să ducă la înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu și a regimului comunist din România. Inițial s-a format o mișcare de protest împotriva mutării forțate a pastorului reformat László Tőkés. Atât enoriași cât și trecători s-au adunat în fața parohiei acestuia în semn de protest. La scurt timp însă, protestul s-a transformat într-unul împotriva întregului sistem și sau scandat pentru prima dată lozinci anticomuniste. Mișcarea a luat rapid amploare și în centrul orașului s-au adunat zeci de mii de revoluționari. Pe 20 decembrie 1989, Timișoara a fost declarată primul oraș din România liber de comunism, în urma unor confruntări sângeroase soldate cu peste 1000 de morți și alte câteva mii de răniți. Aceste evenimente au dus la căderea regimului ceaușist o săptămână mai târziu. Schimbările care au avut loc la nivelul clasei politice au dus la noi proteste din partea timișorenilor, proteste ce au culminat cu redactarea controversatei Proclamații de la Timișoara, în martie 1990. Cerințele timișorenilor se sintetizau în punctul 8 al proclamației, prin care se cerea ca foștii activiști ai PCR să nu mai poată candida la funcții publice în stat. Acest punct însă nu a fost pus niciodată în aplicare.

Premierele Timișoarei

  • 1718 – atestarea celei mai vechi fabrici de bere din România;
  • 1728 – începutul canalizării Begăi, primul canal navigabil din România;
  • 1760 – primul oraș al monarhiei cu străzile iluminate cu lămpi;
  • 1771 – editarea primului ziar din România și totodată primul ziar german din sud-estul Europei: "Temeswarer Nachrichten";
  • 1855 – primul oraș al monarhiei habsburgice cu străzile iluminate cu gaz;
  • 1884 – primul oraș de pe continentul european cu străzile iluminate electric, cu 731 de lămpi;
  • 1886 – prima stație de salvare din Ungaria și România;
  • 1895 – prima stradă asfaltată din România;
  • 1899 – primul tramvai electric din România;
  • 1953 – singurul oraș european cu trei teatre de stat în română, maghiară și germană;

Populație

La recensământul din 2002 populația stabilă a orașului a fost de 317.660 de locuitori, cu o tendință negativă, iar densitatea populației de 2.622 locuitori/km<sup>2</sup>. Totuși, ultimele cifre oficiale nu iau în calcul populația care trăiește aici fără documente, inclusiv studenți, muncitori sezonieri, etc. astfel că în ultimii ani se speculează o netă inversiune de trend. Din totalul populației 85,52% sunt români. Cele mai importante comunități etnice sunt cele maghiare (aprox 7,5%), germane (2,25%) și sârbe. De remarcat este că la Timișoara în ultimii ani, datorită creșterii economice a apărut și o importantă comunitate de oameni de afaceri, care însă nu figurează în statisticile oficiale. Dintre aceștia se remarcă în primul rând italienii, cei mai numeroși investitori străini prezenți aici. Alte două comunități în creștere sunt cea slovacă și ucraineană, care beneficiază și de predare în limba maternă în unele unități de învățământ preuniversitar.

Structura confesională

Timișoara este un oraș cu una din cele mai diversificate structuri confesionale din România. Aceasta se datorează în mare parte tradiției multietnice și multiconfesionale a orașului, însă a urmat în secolul XX un trend net în favoarea religiei ortodoxe. În prezent circa 80,6% din timișoreni se declară ortodocși iar 10% romano-catolici. Urmează religia penticostală cu 8.408 de adepți (2,6%), reformată cu 6.194 (aprox2%), baptistă cu 4.780 și greco-catolică cu 4.191. Alte comunități mai mici, dar variate, sunt reprezentate. 359 de timișoreni se declară atei.

Populația istorică

thumb|right|400px|Pictură de Ștefan Jäger reprezentând emigrarea șvabilor în Banat. Aceștiau au colonizat Banatul în 3 valuri succesive, de-a lungul secolului XVIII. Timișoara s-a transformat astfel într-un puternic centru cultural, comercial și meșteșugăresc al șvabilor bănățeni
  • 1787: <font size="4" color=#0088AA><b>|</b></font> 9.479 locuitori
  • 1869: <font size="4" color=#0088AA><b>|||</b></font> 32.725 locuitori
  • 1890: <font size="4" color=#0088AA><b>||||</b></font> 43.682 locuitori
  • 1900: <font size="4" color=#0088AA><b>||||||</b></font> 59.229 locuitori
  • 1930: <font size="4" color=#0088AA><b>|||||||||</b></font> 91.451 locuitori
  • 1956: <font size="4" color=#0088AA><b>||||||||||||||</b></font> 142.257 locuitori
  • 1979: <font size="4" color=#0088AA><b>|||||||||||||||||||||||||||</b></font> 277.779 locuitori
  • 1990: <font size="4" color=#0088AA><b>|||||||||||||||||||||||||||||||||||</b></font> 351.293 locuitori
  • 1992: <font size="4" color=#0088AA><b>|||||||||||||||||||||||||||||||||</b></font> 334.115 locuitori
  • 1999: <font size="4" color=#0088AA><b>||||||||||||||||||||||||||||||||</b></font> 328.148 locuitori
  • 2002: <font size="4" color=#0088AA><b>|||||||||||||||||||||||||||||||</b></font> 317.953 locuitori

Structura etnică

Geografie

Timișoara este situată în sud-estul câmpiei Tisei, în zona de divagare a râurilor Timiș și Bega. Apele celor două râuri au format aici un ținut foarte mlăștinos și frecvent inundat. Timișoara însă s-a dezvoltat într-unul din puținele locuri pe unde se puteau trece mlaștinile. Acestea au constituit pentru mult timp o autentică fortificație în jurul cetății, însă au favorizat și o atmosferă umedă și insalubră, precum și proliferarea epidemiilor de ciumă și holeră, care au menținut relativ scăzut numărul de locuitori și au împiedicat semnificativ dezvoltarea cetății. Cu timpul însă întreaga zonă a fost bonificată, păienjenișul de canale au fost deviate, mlaștinile s-au uscat. Decisiv pentru îmbunătățirea terenului a fost construirea Canalului Bega începând cu 1728 și asanarea completă a mlaștinilor din împrejurimi. În schimb, terenul de pe raza orașului moștenește o pânza freatică aflată la o adâncime de numai 0,5-5m: factor care nu permite construirea edificiilor înalte.

Temperatura medie anuală este de 10,6°C, cu influențe climatice ale maselor de aer cald dinspre Marea Adriatică și Mediterană.

Ora locală este în avans cu 1h 25min 8sec față de ora meridianului 0, dar se află în întârziere cu 34min 52sec față de ora oficială a României.

Politică

thumb|right|300px|Palatul Administrativ, sediu al Prefecturii Timiș, construit între 1938 - 1942Primele alegeri libere din Timișoara post-comunistă au avut loc în 1992. Câștigător a fost Viorel Oancea, al Partidului Alianța Civică (PAC), ulterior fuzionat cu PNL. Acesta s-a remarcat prin faptul că a fost primul ofițer care a vorbit mulțimii de revoluționari adunați în Piața Operei. La alegerile din 1996 fotoliul de primar a fost câștigat de Gheorghe Ciuhandu, din partea PNȚCD . Acesta se află în prezent la al treilea mandat, după ce a câștigat și alegerile din 2000 și 2004. Între timp Ciuhandu a preluat conducerea partidului, devenit între timp PPCD, și în 2004 a candidat la funcția de președinte al României. Se remarcă faptul că la nivel de țară Timișoara a devenit un adevărat "bastion" al țărăniștilor și singurul mare oraș condus de țărăniști. Procentul de voturi la nivel de țară al partidului a scăzut continuu în ultimii ani, însă s-a menținut relativ înalt la Timișoara.

Consiliul local este compus din 27 de consilieri împărțiți astfel: 9 - PPCD, 7 - PSD, 5 - PNL, 4 - PD, 2 - PRM.

În 2003 au fost înființate "Consiliile Consultative de Cartier" ca "instrumente de participare cetățenească pentru îmbunătățirea procesului decizional în administrația publică locală, în scopul realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii și proiecte de interes public local" (Art.1 HCL 195/2003).

Stema

thumb|left|140px|Vechea stemăStema municipiului a suferit cu timpul mai multe schimbări însă a păstrat mare parte din elementele caracterizante. În prezent stema oficială este tăiată în două părți printr-o linie orizontală. Jumătatea superioară este împărțită din nou în două părți egale printr-o linie verticală. Deasupra stau 7 turnuri care simbolizează cele 7 provincii române. În partea din stânga sus, pe fundal roșu, peste valuri naturale un pod de aur cu două deschizături boltite, construit din piatră cioplită (podul lui Traian) din care iese un leu de aur. În dreapta sus, un turn de piatră având cornișe duble (fostul turn de apă al cetății), două ferestre rotunde la etaj, iar la parter o poartă pe care se vede o roată de fier neagră (moara de apă). În partea de sus a turnului se vad, la stânga un steag purpuriu cu o cruce argintie, la dreapta steagul tricolor găurit, introdus după 1989, simbol al Revoluției pornite la Timișoara.

În jumătatea de jos, pe câmp albastru, la stânga plutește soarele cu chip uman iar la dreapta semiluna, simbol al trecutului orașului sub stăpânire otomană. Dedesubtul lor se vede Cetatea Timișoara, cu clădirile publice și industriale, înconjurat de citadele iar la poalele cetății curge canalul Bega. La mijlocul stemei se află un scut.

Economie

thumb|right|300px|Vedere aerianăTimișoara s-a afirmat ca puternic centru economic în secolul XVIII, odată cu instalarea administrației habsburgice. Colonizarea cu germani, diversitatea etnică și religioasă, reconstrucția cetății dar și sistemul legislativ favorabil proprietății private, au determinat formarea unui puternic țesut de meșteșugari și comercianți. Acest țesut de meșteșugari a constituit pentru mai bine de 200 de ani secretul dezvoltării economice de aici. Când Revoluția industrială a început să se manifeste, Timișoara prezenta toate condițiile favorabile pentru adoptarea ei. Rând pe rând au fost introduse cele mai moderne inovații ale vremii. Micile ateliere meșteșugărești au lăsat locul industriei mici și mijlocii. Un al doilea atuu important l-a constituit Canalul Bega. Acesta a fost un factor competitiv necesar dezvoltării comerțului, permițând traficul de mărfuri pe apă, legătura pe Dunăre și comerțul atât cu Europa dar și cu restul lumii, prin porturile de la Marea Neagră. În 1857 la Timișoara a ajuns și calea ferată, completând astfel toate premisele necesare dezvoltării economiei industriale moderne. Însă acest model economic specific, dezvoltat în mod organic de-a lungul a aproape 250 de ani, a luat fine în 1948 odată cu naționalizarea, suprimarea proprietății individuale și instaurarea economiei de stat planificate.

În ciuda declinului unor ramuri economice tradiționale, înlocuite de noi ramuri moderne, sectorul industrial din Timișoara continuă să furnizeze peste 3% din producția industrială națională.

Transport

Pe planul infrstructurii de transport, Timișoara este un nod feroviar în centrul celei mai dense rețele de căi ferate din România, fapt care permite multiple legături cu localitățile din județ. Acestea permit orașului un important aflux de forță de muncă din toate colțurile județului. Principala gară de călatori este Timișoara Nord, construită în 1857. Alte stații, importante pentru transportul local, sunt: Timișoara Est, Timișoara Vest, Timișoara Sud. De la Timișoara există legături internaționale directe spre Belgrad, Budapesta și Viena.

Transportul auto a cunoscut o adevărată explozie după 1990, astfel că în 2003, gradul de motorizare înregistrat la Timișoara era cel mai mare din România, cu 361 de autovehicule la 1.000 de locuitori, în comparație cu doar 315 înregistrate în capitală. O importanță deosebită o are transportul aerian. Timișoara e deservită de Aeroportul Internațional Traian Vuia, al doilea ca mărime din România.

Este primul oraș european iluminat electric.

Cultură

thumb|right|Fântâna cu peștiTimișoara este un oraș multicultural, influențat de diversele comunități etnice, în special de cea germană, maghiară și sârbă, dar și de cele bulgară, italiană, palestiniană și greacă. Moștenirea culturală și diversitatea ofertei culturale sunt punctele forte ale orașului. Cu cele peste 12 instituții culturale profesioniste, Timișoara este al doilea pol cultural din țară, după București, din punct de vedere al mărimii și diversității ofertei culturale.O mare tradiție o are teatrul timișorean, care prin cele trei teatre de stat, (în premieră în Europa): Teatrul Național, Teatrul German și Teatrul Maghiar, oferă spectacole în limbile română, germană și maghiară. Cele trei insitituții împart aceiași clădire-simbol cu Opera Română. Aceasta

Filarmonica Banatul întregește paleta de ofertă culturală de cea mai înaltă calitate, păstrând astfel o tradiția orașului care a văzut interpretând pe scenele lui nume mari precum Franz Liszt, Strauss fiul, Brahms, Enescu sau premiera Traviatei lui Verdi la 9 februarie 1855.

Patrimoniul cultural timișorean și bănățean este întregit de Muzeul Banatului, înființat în 1872. Acesta adăpostește cea mai mare colecție de obiecte arheologice din Banat. Instituția are diferite ramuri, printre care un Muzeu de Artă, de Etnografie, Muzeul Satului Bănățean, un Muzeul al Viorilor sau cel al Tehnologiei, Informației și Comunicațiilor. Muzeul mai deține și cea mai mare colecție de păsări și fluturi din Estul Europei. Oferta culturală este întregită de Teatrul de Păpuși (înființat în 1949), Ansamblul Banatul, Biblioteca Județeană (1904), Școala Populară de Artă, Casa de Cultură, dar și numeroase galerii de artă, edituri, fundații și asociații culturale.

Patrimoniul arhitectural

Din punct de vedere arhitectonic, orașul moștenește un amplu patrimoniu de monumente istorice. De fapt întregul ansamblu de clădiri din centru și cele din cartierele Iosefin și Fabric sunt considerate monumente istorice. Acesta este rezultatul unei tradiții îndelungate de planificare urbanistică modernă, începută încă din secolul al XVIII-lea, o dată cu venirea austriecilor. Centrul orașului, amplasat în vechea Cetate, a fost remodelat, cu piețes și trăzi drepte. Construcțiile erau puternic regulate, iar clădirile de la colțurile străzilor trebuiau să aibă elemente arhitecturale în plus. Predominant a fost stilul baroc de infleunță vieneză, care a adus Timișoarei numele de "Mica Vienă".

La sfârșitul secolului al XIX-lea, structura urbanistică a Timișoarei a suferit un proces amplu de modernizare. Foastele bastioane și spațiile militare au fost demolate și înlocuite cu bulevarde și cartiere noi. În 1904, Primăria a înființat postul de arhitect-șef și l-a atribuit tânărului arhitect László Székely. Acesta a adus o contribuție decisivă la remodelarea zonei centrale și la introducerea stilului Art Nouveau, secession și ecclectic în peisajul urbanistic al orașului. Stau mărturie palatele din Piața Victoriei, Baia Publică Neptun sau Casa Brück din Piața Unirii. Tot datorită lui s-a conturat și arhitectura industrială, Abatorul comunal sau Uzina de apă fiind numai câteva exemple.

Cartierele Fabric și Iosefin păstrează intactă amprenta diversității etniilor și meșteșugarilor care le-au construit. Se păstrează influența germană, maghiară și sârbă. Clădirile nu depășesc două etaje, sunt viu colorate și foarte bogat ornate. În cartiere precum Mehala, Iosefin sau Freidorf, se păstrează trăsăturile tipice ale satelor tradiționale de șvabi bănățeni: case mari cu front stradal, frumos ornate și cu spații verzi în fața caselor.

Ultimul curent arhitectural care influențează vechiul oraș este cel românesc, intordus odată cu trecerea Timișoarei sub administrație românească. Cel mai bun exemplu este Catedrala Mitropolitană realizată în arhitectură tradițională românească, în stil moldovenesc. În perioada interbelică se construiesc și noi cartiere de vile în jurul centrului, unde se resimte influența stilului modern interbelic, a stilului brâncovenesc sau chiar francez.

Un farmec aparte este dat de parcurile și spațiile verzi ce se întind de-a lungul canalului Bega și în toate zonele orașului. Din acest motiv Timișoara a căpătat numele de "oraș al parcurilor și al trandafirilor".

Educație

Învățământul preuniversitar

Specificul învățământului preuniversitar timișorean este diversitatea limbilor de predare. Bogata tradiție multietnică a orașului s-a menținut și în mare parte datorită școlilor cu predare în limba germană, maghiară și sârbă, care, împreună cu limba română, au o tradiție și o continuitate de aproape 3 secole. În prezent acestor limbi li s-au adăugat slovaca și ucraineana, în unele unități de învățământ.

Printre cele mai importante licee și colegii se numără :

  • Colegiul bănățean,
  • Colegiul Național "Constantin Diaconovici Loga",
  • Liceul Teoretic "Nikolaus Lenau",
  • Colegiul Național "Grigore Moisil",
  • Liceul de Muzică "Ion Vidu",
  • Liceul Pedagogic "Carmen Sylva",fost Eftimie Murgu,
  • Liceul Teoretic "Bartók Béla", etc.

Universități

Învățământul superior are o tradiție de aproape 100 de ani, odată cu înființarea Politehnicului în 1920. De atunci până azi Timișoara a devenit cel mai important pol universitar din vestul țării și al patrulea ca mărime din țară.thumb|right|250px|Fostul Liceu al Piariștilor

Cele mai importante universități sunt:

  • Universitatea de Vest
  • Universitatea Politehnică Timișoara
  • Universitatea Banatului
  • Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș
  • Universitatea de Științe Agricole a Banatului
  • Universitatea Tibiscus
  • Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir
  • Universitatea Mihai Eminescu
  • Universitatea Ioan Slavici

Turism

Timișoare deține cel mai amplu ansamblu de clădiri istorice din România, constituit din ansamblele urbane ale cartierelor Cetate, Iosefin și Fabric. Arhitectura variată, influențele barocului Vienez și multitudinea de parcuri au adus Timișoarei renumele de "Mica Vienă" și de "Orașul parcurilor". Câteva obiective turistice importante sunt:thumb|right|Domul din Timișoara
  • Piețe
    • Piața Unirii
    • Piața Victoriei
    • Piața Libertății
    • Piața Maria (locul de unde a pornit Revoluția română din 1989)
    • Piața Traian (centru al cartierului istoric Fabric)
  • Lăcașuri de cult
    • Catedrala Mitropolitană
    • Domul romano-catolic
    • Biserica episcopală sârbă
    • Sinagoga din Cetate
    • Sinagoga din Fabric
  • Monumente și clădiri
    • Castelul Huniade
    • Palatul Dicasterial
    • Palatul Baroc
    • Teatrul Național din Timișoara
    • Baia Publică Neptun
    • Palatul Lloyd

Personalități marcante

thumb|right|Claudius Florimund Mercy cunoscut și sub numele de Contele Mercy
  • Iancu de Hunedoara (1387 - 1456), comite de Timiș, a avut reședința în Cetatea Timișoarei, deținută de faimilia sa până în 1440; a construit Castelul Huniade, cel mai vechi monument istoric din oraș.
  • Pavel Chinezul (1432 - 1494), comite de Timiș, conducător al trupelor bănățene, luptător neînvins împotriva turcilor.
  • Claudius Florimund Mercy (1666 - 1734), guvernator al Banatului, a eliberat Timișoara de ocupația otomană, a reconstruit cetatea după model occidental, a colonizat-o cu șvabi și a transofrmat-o într-un important centru econimic și capitală a Banatului.
  • Carol Telbisz (1853 - 1914), primar al Timișoarei pentru aproape 30 de ani, timp în care a modernizat complet orașul.
  • Augustin Pacha (1870 - 1954), primul episcop al diecezei de Timișoara, a apărat drepturile catolicilor din Banat în fața presiunilor naziste, într-o istorică audiență la Hitler; disident anticomunist.
  • László Székely (1877 - 1934), primul arhitect-șef al Timișoarei, autorul unui mare număr de clădiri semnificative din istoria orașului
  • Johnny Weissmuller (1904 - 1984) actor, faimos pentru rolul său de Tarzan.
  • Ioan Holender (1935), cântăreț, director al Operei din Viena.
  • Iolanda Balaș (1936), dublă campioană olimpică de atletism, contează ca una din cea mai valoroasă săritoare la înălțime a tuturor timpurilor.
  • Richard Oschanitzky (1939- 1979), Compozitor, Arrangeur, Pianist și Dirijor. A fost unul din cei mai cunoscuți muzicieni de Jazz ai României (vezi: „Jazzfestival Richard Oschanitzky“).
  • Ana Blandiana (1942), poetă.
  • Nicu Covaci (1947), fondatorul legendarei trupei de rock Phoenix
  • Mircea Baniciu (1949), fost membru al formației Phoenix
  • László Tőkés (1952), fost paroh al episcopiei reformate, a jucat un rol important în declanșarea Revoluției din 1989

Cartiere

Orașe înfrățite

Sport

left|100px||Emblema clubului Poli Timișoara
  • Fotbal:
    • FCU Politehnica Timișoara (fotbal)
    • Ripensia Timișoara (club istoric de fotbal, 1928-1948)
    • Chinezul Timișoara (club istoric de fotbal, 1921-1927)
  • Arte marțiale
Uniunea Timișoreană de Karate (U.T.K.)

Imagini

<gallery>Imagine:Palatul Baroc Timisoara.jpg|Palatul Baroc din Piața Unirii, găzduiește Muzeul de ArtăImagine:Timisoara PiataVictoriei.jpg|Piața Victoriei noaptea, văzută de la balconul OpereiImagine:Vedere Palatul Lloyd.jpg|Palatul Lloyd (1910 - 1912), sediu al rectoratului PolitehniciiImagine:Palatul Loefler Timisoara.jpg|Palatul Löffler (1912 -1913)Imagine:Fabrica de Bere Timisoara.jpg|Prima fabrică de bere din România (1718)Imagine:CastelulHuniade1.jpg|Castelul Huniade, cea mai veche clădire din Timișoara (1443 - 1447)Imagine:Sinagoga din Cetate.jpg|Sinagoga din Cetate (1863 - 1865)Imagine:Casa Brueck Timisoara.jpg|Casa Brück construită în 1910 în stil Art Nouveau</gallery>

Bibliografie

  • Nicolae Ilieșiu, Timișoara. Monografie istorică, Timișoara, 1943 ISBN 973-97327-2-0
  • Mircea Opriș, Timișoara. Mică monografie urbanistică, Ed. Tehnică, București, 1987.
  • Armin Barat, Die königliche Freistadt Temesvar. Eine monographische Skizze, Selbstverlag des Verfassers, Temesvar, 1902
  • Johann Nepomuk Preyer, Monografia orașului liber crăiesc Timișoara, 1853
  • Else von Schuster, O plimbare prin Timișoara, 1996 ISBN 973-97541-3-9
  • Florin Medeleț, Dan Buruleanu, Timișoara. Povestea orașelor sale, Timișoara, 2004 ISBN 973-661-276-7

Note

Primăria Timișoara, Statutul Municipiului Timișoara, 2005
Monitorul Primăriei Timișoara
Date statistice Adetim
Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate, jud. Timiș 1880 - 1992

Vezi și

  • Cronologia istorică a Timișoarei
  • Istoria Timișoarei
  • Lista locurilor din Timișoara
  • Lista primarilor Timișoarei
  • Zona metropolitană Timișoara

Legături externe

Anuarul Socec al României Mari, 1924-1925 - de la Biblioteca Congresului S.U.A.

Orașe în RomâniaBanatOrașe în județul Timiș*Localități în Banat


Forrás: Wikipedia Timișoara

Foto din regiune

Ofertă